Stresul termic în plante

Stresul termic la plante apare atunci când temperaturile aerului depășesc limitele optime ale plantelor pentru o perioadă îndelungată, perturbând procesele fiziologice și biochimice vitale. Temperaturile ridicate pot interfera cu fotosinteza, respirația și absorbția apei, ducând la o creștere redusă, randamente mai mici și potențiale daune sau moarte.

• Inhibarea fotosintezei: Căldura excesivă poate reduce funcția clorofilei, limitând capacitatea plantei de a transforma lumina soarelui în energie. Acest lucru slăbește planta și îi încetinește dezvoltarea.
• Pierderea crescută de apă: Temperaturile ridicate accelerează transpirația, determinând plantele să piardă rapid apă. Dacă pierderea de apă depășește capacitatea plantei de a absorbi umezeala din sol, aceasta se poate ofili sau poate suferi deshidratare.
• Daune celulare: Căldura extremă poate provoca denaturarea proteinelor și enzimelor din celulele plantelor, ducând la deteriorarea țesuturilor și la afectarea funcțiilor metabolice.
• Reproducere întârziată sau eșuată: Stresul termic poate interfera cu dezvoltarea florilor și a semințelor, reducând succesul polenizării și ducând la scăderea randamentului culturilor.
• Vulnerabilitate crescută la dăunători și boli: Plantele stresate au adesea o apărare mai slabă, ceea ce le face mai sensibile la dăunători, infecții fungice și alte boli.
  

Plantele răspund la stresul termic închizându-și stomatele pentru a reduce pierderea de apă, producând proteine de șoc termic pentru a proteja structurile celulare și uneori modificându-și modelele de creștere. Cu toate acestea, expunerea prelungită poate copleși aceste mijloace de apărare, ducând la daune ireversibile.

Pentru a atenua stresul termic, fermierii și grădinarii pot utiliza strategii precum umbrirea, mulcirea, irigarea corespunzătoare și selectarea soiurilor de plante tolerante la căldură.