Celule Hadley

Celula Hadley, o componentă fundamentală a circulației atmosferice a Pământului, este determinată de încălzirea inegală a planetei de către soare. Ecuatorul, care primește mai multă lumină solară directă decât polii, înregistrează temperaturi semnificativ mai ridicate, punând în mișcare o buclă continuă de circulație a aerului. Iată o defalcare a procesului:

• Încălzirea și ascensiunea aerului: Radiația solară intensă de la ecuator încălzește aerul, făcându-l să se ridice, creând zona de joasă presiune cunoscută sub numele de zona de convergență intertropicală. Pe măsură ce acest aer cald și umed urcă, se răcește, iar umezeala se condensează, ducând la precipitațiile abundente caracteristice pădurilor tropicale.
• Mișcarea spre poli și răcirea: Odată ce aerul ajunge în troposfera superioară, acesta se îndreaptă spre poli, atât spre nord, cât și spre sud. În timpul acestei mișcări, el se răcește treptat și pierde din umiditate.
• Aer descendent și maxime subtropicale: În momentul în care aerul ajunge la aproximativ 30 de grade latitudine nordică și sudică, acesta s-a răcit semnificativ. Acest aer mai rece și mai uscat coboară, creând zone de înaltă presiune cunoscute sub numele de maxime subtropicale. Acest aer uscat descendent este principalul motiv pentru care marile deșerturi ale lumii sunt situate la aceste latitudini.
• Fluxul spre ecuator și alizeele: Odată ajuns la suprafață, aerul care coboară curge înapoi spre ecuator, completând bucla de circulație. Acest flux de suprafață este influențat de efectul Coriolis, care deviază aerul, creând vânturile constante de est cunoscute sub numele de alizee.

Aceste celule au un impact semnificativ asupra planetei noastre. Ele joacă un rol crucial în circulația atmosferică globală, distribuind eficient căldura. Această circulație modelează în mod direct tiparele climatice regionale, ducând la formarea pădurilor tropicale în zona de convergență intertropicală și la dezvoltarea unor deșerturi importante în zonele subtropicale. 

În plus, ele generează alizeele, care, din punct de vedere istoric, au fost indispensabile pentru navigația maritimă. Deplasarea sezonieră a zonei de convergență intertropicală, în funcție de zenitul soarelui, are un efect profund asupra regimului precipitațiilor la tropice. 

În cele din urmă, aerul uscat și descendent din zonele subtropicale este forța motrice din spatele formării unor deșerturi emblematice, precum Sahara, deșertul arab și deșertul australian, și are un impact major asupra tiparelor meteorologice globale.

În esență, celulele Hadley reprezintă o buclă continuă de circulație a aerului determinată de încălzirea solară, modelând în mod fundamental tiparele meteorologice și influențând ecosistemele de la tropice și subtropice.

‍